adwords

Romul calugar

Un rom sarac lipit pamintului, vazand ca n-are nici-un capat pe lumea asta, isi puse in gand sa se calugareasca. Zis si facut, Se duce la un schit, vorbeste cu staritul si iata-l frate in schit. La inceput, staretul, ca sa faca pe rom sa se indrageasca schitul, ii dadu de mancare buna, bautura etc..

Insa vorba romanului ca – Nu e Paste-n toate zilele – portia romului incepu sa micsoreze si mancarea sa fie mai rea. Dar nu scapa romul nici cu atat. Iata ajuns la postul Craciunului pe care trebuie sa-l posteze cu sfintenie. (Uitasem sa va spun ca pe rom il chema, Radu, iar prin calugarie capatase numele de Rafaila).

Romul, stiind cat de rau o s-o duca in acest post, isi puse in gand sa fuga, de la manastire. Fiindu-i teama sa puna mana pe potcap ca sa-asvirle fiind in drept numai staretul sa-l descalugareasca, se duse langa un par (cam de inaltimea lui) ascutit la virf, se rezema cu spatele de el si dadu cu capul in asa fel, incat ii ramase potcapul in par. Se uita apoi la potcap si-i zise:
– Ramai sanatos frate Rafaila ca fratele Radu se duce. Zicind aceste cuvinte, o rupe la fuga! si fugi, si fugi! de-i scaparau calciile, nemai uitindu-se nici inapoi de frica sa nu se ia potcopul dupa el.
De la intimplarea aceasta nu prea avem romi calugari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *